Născut la data 23.10.1940 în București, maior (rtr.) inginer Alexandru Dan Bartoc este unul dintre românii care și-au dedicat o parte din viață promovării istoriei, tradițiilor și culturii României cât și readucerii în memoria noastră a spiritului de sacrificiu al înaintașilor noștri. Un adevărat om de cultură își reprezintă neamul, este entuziasmat, pasionat de ceea ce face, însuflețit cu valori morale și spirituale de elită. Un adevărat om de cultură poartă mereu în gând și suflet ceea ce ne reprezintă: neamul, patria, casa părintească, părinții, limba maternă, strămoșii. Cel mai important este că un adevărat om de cultură nu dă uitării originea sa, își reprezintă neamul și îl promovează oriunde ar fi, iar Alexandru Dan Bartoc este un adevărat om de cultură. Iubirea pentru țară, pentru filatelie și floarea de colț a început în fragedă copilărie, de la tatăl său Frantz Bartok. Pasiunea tatălui pentru a colecționa obiecte cu floare de colț a început de când a fost voluntar la ridicarea Crucii Eroilor de pe Caraiman, cruce construită între anii 1926 - 1928 pentru a cinsti memoria eroilor căzuți la datorie în Primul Război Mondial, la inițiativa Reginei Maria și a Regelui Ferdinand I al României. În anul 2013, după 5 ani de încercări, Alexandru Dan Bartoc a reușit să convingă și să aducă experții Guinness World Records pentru a atesta în Cartea Recordurilor Crucea Eroilor de pe Caraiman ca fiind cea mai înaltă cruce din lume (39,30 m), amplasată pe un vârf montan la peste 2291 metri. Colecția de obiecte cu Floare de colț începută de tatăl său în 1930 a fost preluată în 1995 la 995 piese, iar în prezent a ajuns la 5829 de obiecte. În anul 2017 a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind Cea mai mare colecție de obiecte cu floare de colț; astfel Alexandru Dan Bartoc a făcut cunoscută floarea de colț din România în toată lumea, deși ea este simbolul național al Austriei. Primii pași în filatelie i-a făcut în 1958 participând la montarea panourilor pentru expoziția filatelică națională cu participare interanțională „Centenarul Mărcii Poștale“. În 1970 a înființat Comisia de Aerofilatelie din Romania și realizează prima ediție a expoziției ”Aeromfila” iar în anul 2020 a ajuns la a 36-a ediție. Inițiază și organizează 7 ediții „TRANSFILEX“, expoziție națională și internațională, inițiază „Ziua Aerofilateliei“ care se celebrează la 1 septembrie. Este delegat, observator, comisar, jurat din partea României la expozițiile Federației Internaționale de Filatelie. În anul 2006 a înființat Fundația Culturală Bartoc având ca scop dezvoltarea istoriei aviatice a României și In 2006 he founded the Bartoc Cultural Foundation with the aim of developing the aviation history of a lumii prin aerofilatelie, iar cu această ocazie se angajează să înființeze o bibliotecă cu materialele filatelice realizate pentru expozițiile patronate de F.I.P (Fédération Internationale de Philatélie), de la prima expoziție (Alger 1930) până în zilele noastre. Biblioteca, în prezent, deține peste 12000 de materiale filatelice, fiind singura bibliotecă din lume care prezintă istoria expozițiilor Federației Internaționale de Filatelie. Datorită pasiunii pentru aerofilatelie a fost voluntar la organizarea Muzeului ”Henri Coandă” al Academiei Române, a contribuit la realizarea Muzeului ”Hermann Oberth” de la Mediaș, a realizat ansamblul ”Obeliscul Companiei Franco-Română de Navigație Aeriană”, bustul lui Traian Vuia de la Primăria din Montesson-Paris, a publicat articole și a fost coautor în numeroase cărți („Istoria aviației românești“, „Vlaicu“, „F.I.P. Exhibition 1930-2022“ și altele), a avut colaborări și contribuții în realizarea de filme documentare despre personalitațile din aviația românească. Alexandru Dan Bartoc Inginer, Filatelist, Colecționar, Om de cultură Român Remarcabil

Colecția fiarelor de călcat, cuprinzând peste 35.000 de piese, este cea mai mare de acest fel din lume. Domnul arhitect Ion Chirescu a început colecționarea lor de la o mini-colecție în număr de șapte fiare de călcat. Deși sunt obiecte casnice ce ne însoțesc viața de zi cu zi, pasiunea de a fi colecționate s-a datorat designului deosebit care le caracterizează. De aceea fiarele de călcat pot fi considerate niște opere de artă, care reflectă istoria evoluției omenirii dintr-o altă perspectivă. Atractivitatea fiarelor de călcat se datorează și amprentei pe care a lăsat-o asupra lor patina timpului. Printre piesele rare din colecție se numără: „lebăda suedeză“, „mâna de fier“, fierul de călcat tip locomotivă, realizat în Statele Unite, patentat de E. B. Cosby; „lebăda cu puiul“, considerată una dintre cele mai căutate piese dintre fiarele de călcat antice americane. Cele electrice din sticlă, produse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în SUA, sunt de asemenea rare tocmai datorită faptului că sunt foarte fragile. În cadrul colecției se regăsesc și precursoarele fierului de călcat, de la obiectele din piatră folosite pentru netezit, la cele cu dublă utilizare, folosite atât pe timp de pace cât și pe timp de război; când era îndoit, vârful unei sulițe putea deveni mânerul unui fier de călcat. În urmă cu 2000 de ani, pentru netezirea țesăturilor, femeile din Orientul Îndepărtat foloseau niște tăvițe, în care se puneau cărbuni încinși. Aceste obiecte reprezintă cea mai veche mărturie a călcatului la cald. Apărute în secolul XVI, fiarele de călcat „solide“ erau turnate în matriță, manufacturarea lor fiind astfel mult mai rapidă. Fiarele de călcat cu cărbuni, la fel ca și cele de tip box, erau încălzite prin introducerea unor bucăți de lemn, cărbune, respectiv fier sau piatră în cavitatea fierului. Nefiind în apropierea focului, ele erau menținute curate și acesta era un mare avantaj. Nu toate fiarele de călcat aveau ca scop îndepărtarea cutelor. Existau instrumente speciale, cu forme distincte, cum este cazul fiarelor de călcat goffering sau polishing, folosite în sec. XVI-XVII, în Europa. În interiorul fierului de călcat se folosea o bucată de metal încins și astfel se puteau forma diferite pliuri pentru gulerele nobiliare, se netezeau sau se imprimau cravate, ciorapi, pălării, manșete etc. Din aceeași categorie fac parte fiarele de călcat flutting, folosite în SUA, începând cu secolul XIX. Având același principiu de încălzire, acestea puteau realiza în același timp mult mai multe pliuri, cu un randament mai mare. După anii 1800 au apărut fiarele de călcat reversibile. În interiorul rezervorului se turna combustibil iar după aprinderea fitilului, flacăra degaja căldură în partea superioară a fierului. Când talpa fierului de călcat se răcea, acesta era rotit și se putea folosi cealaltă talpă. Colecția include și piese cu dublă utilitate, combinații între un fier de călcat reversibil și unul tip de flutting. Procesul de automatizare al societăților a influențat și industria fiarelor de călcat, care au devenit din ce în ce mai complexe. De la cele cu cărbuni, cu combustibil lichid sau gaz, cu mâner turnat sau detașabil până la cele electrice sau cu aburi, fierul de călcat a evoluat continuu. Provenite din diverse țări și perioade, cu dimensiuni, modele și utilități diferite, exponatele acestei colecții spun aceeași poveste, cea a sârguinței oamenilor de a găsi metoda cea mai simplă de a călca materialul textil.

Legătura arhitectului Ion Chirescu cu zona filatelică își are rădăcinile în copilăria acestuia. A început să colecționeze timbre de la vârsta de 5 ani, admirând clasorul bunicului său. La 15 ani domnul Chirescu vizitează pentru prima dată Clubul Filateliștilor, împreună cu tatăl său. Însă prima dezvoltare filatelică semnificativă s-a datorat moștenirii colecției de timbre lăsată de unchiul d-nei Simona Chirescu, soția arhitectului. Colecția privată de filatelie și istorie poștală românescă găzduită de Museum of Romanian Records®, este cea mai mare de acest gen din lume. O adevărată istorie în imagini, aceasta cuprinde mai mult de 150.000 de timbre, produse de Poșta Română sau asociații filatelice românești, cu tematică referitoare la România sau în strânsă legătură cu aceasta. Inaugurată în anul 2018, colecția își propune să aducă la lumină o lume uitată, când mesajele erau transmise pe o bucată de hârtie și ajungeau la destinație doar prin serviciile poștale și pecetluite de timbre. Colecția de timbre românești a architectului Ion Chirescu este expusă și organizată tematic și cronologic, începând cu zona de prefilatelie, urmată de apariția primelor timbre (din 1858 până în prezent); istoria poștală cuprinde: poștele străine pe teritoriul românesc, navigația fluvială și maritimă, căi ferate, aerofilatelie, cenzuri, Crucea Roșie, poște străine de ocupație, timbre de serviciu, regalitatea în România, întregurile poștale, maximafilie și cartofilie; filatelie fiscală românească, secțiunea OPEN (materiale poștale și filatelice prezentate la expozițiile și congresele F.I.P., între anii 1926-2020, A.I.J.P., BALKANFILA, AEROMFILA). Printre piesele rare și deosebite ale colecției filatelice se numără: cea mai veche scrisoare expediată din Țările Române în anul 1389, o scrisoare din perioada domniei voievodului Mihai Viteazul, faimoasele timbre Cap de Bour ale Principatelor Moldovei din 1858, emisiunea Principatele Unite din 1862, una dintre cele două coli ale emisiunii Principatele Unite din 1864, emisiunea A. I. Cuza din 1865, corespondența familei regale, două din cele trei scrisori cunoscute trimise către România cu balonul în anul 1870. Coala de timbre dublu tipărită este valoroasă și unică tocmai datorită faptului că este un rebut. Aici se regăsește și cea mai mare cantitate de dovezi și esee de timbre românești existentă într-o colecție privată. Pasiunea pentru filatelie a d-lui arh. Ion Chirescu l-a determinat să organizeze mai multe expoziții cum ar fi: AEROMFILA 2016, EFIRO 2019, AEROMFILA 2020 (singura expoziție filatelică desfășurată „live“ în perioada pandemiei). Pe plan național, arh. Ion Chirescu a participat cu exponate filatelice de Istorie Poștală la expozițiile: Timișoara 2017, Filextransilvanica 2021, Timfilex 2021, Aniversări Sibiene 2021, unde a obținut Aur la toate exponatele și cu două exponate la clasa de onoare la Moldfilex 2022. În cadrul expozițiilor internaționale FIP și FEPA: Finlandia 2017, Praga 2018, Thailanda 2018, EFIRO 2019, Notos 2021, Hunfilex 2022, Lugano 2022, arh. Ion Chirescu a obținut medaliile Vermeil, Vermeil Mare, Aur și Aur Mare. În același an, arh. Ion Chirescu este ales Președinte al Federației Filatelice Române. În colaborare cu Romfilatelia arh. Ion Chirescu a machetat și executat grafica pentru 14 emisiuni filatelice românești.

Colecția de tirbușoane, cu un total de peste 30.000 de piese este cea mai vastă colecție de acest gen din lume, cu cea mai mare varietate de tirbușoane patentate. Aici poate fi admirată istoria tirbușonului, de la apariția lui până în prezent. Domnul arhitect Ion Chirescu a început colecționarea acestor obiecte cu o primă mini-colecție de 13 tirbușoane, achiziționată de la un prieten, vânzător de antichități. Ceea ce l-a atras și l-a fascinat pe domnul Chirescu la această unealtă numită tirbușon este frumusețea designului și impresionanta diversitate, în pofida faptului că toate aceste unelte servesc același scop, acela de a scote un dop de plută dintr-o sticlă. În această impresionantă colecție pot fi admirate și obiecte ce au precedat apariția tirbușoanelor și din care au evoluat acestea. Astfel, în antichitate existau unelte folosite pentru scoterea gloanțelor blocate într-o armă sau pentru curățarea muschetelor. Deoarece tirbușonul este asociat în general cu licoarea lui Bachus, în cadrul colecției există și o secțiune dedicată uneltelor implicate în procesul de obținere a vinului, cum sunt: foarfecele pentru viţa de vie sau pentru tăiat ciorchini, precum și o selecţie importantă de prese de dop folosite în industria vinului. Procesul maturării vinului și dopul de plută existau încă din Evul Mediu. De aceea, erau necesare unelte pentru desigilarea dopurilor, atunci când acestea nu erau complet introdus în sticlă. Înşurubarea uneltei în dop prin lateral îi permitea utilizatorului să apese pe gâtul sticlei ca la un levier şi să scoată mai uşor dopul. Când designul sticlelor s-a schimbat, având un gât mai lung, a devenit necesară o unealtă nouă – tirbușonul. Principiul tehnic de scoatere a dopului este îmbinat cu aspectul estetic. Astfel, colecția cuprinde atât piese care folosesc un principiu mecanic, cât și piese care necesită o tragere directă a dopului, de la cele cu mâner de lemn, la cele cu mâner sculptat, din os, corn, fildeş sau metal; de la cele de tip cage, la cele multitool, cu levier simplu sau multi-levier. Există și instrumente care nu scoteau dopul din sticlă, ci dimpotrivă, îl introduceau, și care pot fi de asemenea admirate în cadrul colecției de tirbușoane. Presele de dop de acest tip se foloseau pentru a sigila sticluţe farmaceutice. De altfel, nu doar sticlele de vin se sigilau cu dop de plută, ci şi sticlele de bere, de cidru sau parfum. Colecția de tirbușoane cuprinde o selecție impresionantă de obiecte unice. Aici poate fi admirat primul patent eliberat pentru un tirbuşon, ce datează din anul 1795 și aparține reverendului Samuel Henshall; a fost produs în colaborare cu fabricile So-Ho din Birmingam. O piesă unicat a acestei colecții o reprezintă tirbușonul Ovenston, produs din piciorul de metal al vechiului Pod al Londrei, care a fost demolat in 1831; acesta fost patentat de Charles Osborne. Un alt tirbuşon foarte rar este cel patentat de Samuelsen în 1904. Se cunosc doar două piese de acest tip în lume, una dintre ele este prezentă în colecție, iar cea de-a doua se află într-un muzeu al tehnicii din Danemarca. Tirbuşoanele patentate de Edward Thomason, în 1802, reprezintă alte piese rare ale acestei colecții. Se consideră că acestea prezintă printre cele mai eficiente mecanisme de extracţie a dopului; astfel, rotirea în sensul acelor de ceasornic permitea atât introducerea spirei în dop, cât și extracţia lui din sticlă. De-a lungul timpului, utilitatea multor obiecte a dispărut, dată fiind evoluția tehnologiei. Cu toate acestea, utilitatea tirbușonului va dăinui și va continua să fascineze prin formă și design.

Colecția de trivete însumează peste 15.000 de piese. Fascinația domnului arhitect Ion Chirescu pentru aceste obiecte și pasiunea de a le colecționa se datorează în special aspectului lor artistic, ce se reflectă în frumusețea formei și a designului atrăgător. Trivetele sunt discuri sau plăci ornamentale, cu trei picioare, fabricate din bronz, fontă, alamă, fier, aluminiu, ceramică sau aliaj de cupru și zinc, principala întrebuințare a lor fiind cea de suport pentru obiecte fierbinți, cum ar fi fiarele de călcat sau accesorii pentru gătit. Această colecţie include trivete aparţinând mai multor perioade istorice, de la antichităţi autentice la cele moderne, de la cele lucrate manual la cele turnate în matriță. Cu forme rotunde, ovale, triunghiulare, hexagonale sau dreptunghiulare, trivetele au o multitudine de dimensiuni și modele; astfel, în colecţie se pot întâlni trivete nobiliare, cu motive religioase creștine, evreiești sau islamice, cu inscripții masonice sau citate celebre din umorul britanic; altele au formă de potcoavă, forme florale, sau reprezintă diferite animale. Dezvoltările tehnice ale fiarelor de călcat au influențat și dezvoltarea trivetelor, care au avut un flux constant de producţie între anii 1865 și 1930. Producătorii de fiare de călcat creau și trivetele potrivite ca dimensiuni și forme, pe care mai apoi le vindeau împreună la set. Între secolele XVII - XIX a existat în mod clar o distincție între trivetele care serveau unui scop practic în bucătărie (ca suport pentru fiarele de călcat, tigăi fierbinţi sau pentru protejarea suprafețelor din lemn) şi cele produse în scop decorativ pentru camera de zi sau dormitor. Acestea erau făcute din bronz sau alamă și produse în țări precum Anglia, Franța, Germania, sau India şi China din Orientul Îndepărtat. Printre piesele deosebite ale colecţiei de trivete se numără cele înfăţişând personalităţi precum James Abram Garfield, cel de-al douăzecilea preşedintele al Statelor Unite, sau regina Victoria a Angliei; cele lucrate manual din fier forjat, deoarece niciuna nu seamăna cu cealaltă. În această categorie intră trivetele produse de firma Electric Furnace-Man, ai cărei angajaţi primeau, începând cu anul 1954, trivete din fontă, cu ocazia Crăciunului; acestea erau pictate manual şi erau folosite atât pentru decorarea locuinţei, cât şi ca suport pentru fierul de călcat. Inedită este şi triveta inscripţionată: „Honi soit qui mal y pense“, având leul englezesc în stânga, unicornul scoţian în dreapta, ambele surmontate de coroana Regală. Acest motto tradus: „Rău pentru cel care gândește răul“ reprezintă Ordinul Jartierei, cel mai vechi și mai înalt Ordin al cavaleriei britanice, care a fost instituit în Anglia, de către regele Eduard al III-lea, în anul 1348. Trivetele sunt la fel de utile și atrăgătoare astăzi, cum au fost și în trecut. Ele se regăsesc în fiecare cultură majoră şi au reprezentat întotdeauna un motiv de fascinație și mai ales de inspirație pentru artiști plastici sau graficieni. Datorită diversității și aspectului deosebit al trivetelor din colecție, acestea au depășit cu mult funcția lor de simple suporturi, ajungând la rangul de opere de artă.